Extinsă de la câteva sate la un imperiu imens, Roma antică a dominat zona mediteraneană. În cida datinilor sale aspre şi a războaielor crude, civilizaţia romană a stabilit un record impresionant de înalte realizări. Romanii credeau că sunt urmaşii lui Aeneas, un troian care a reuşit să scape după distrugerea orasului său, Troia, şi s-a restabilit pe peninsula Iberică, luând cu el trecutul di datinile reprezentate de tatăl său şi viitorul, reprezentat de fiul său. Acest personaj mistic, Aeneas, era fiul lui Anchise şi al Afroditei, zeiţa dragostei, deci avea sânge de semizeu. Ajungând pe teritoriul peninsulei Iberice, Aeneas ia în căsătorie pe fiica lui Latinus, regele ţinutului. Mai apoi tot romanii credeau că Roma a fost întemeiată de Romulus. Romulus şi Remulus fiind copiii lui Rhea Silvia şi ai zeului Marte. De frică să nu-i ocupe tronul unchiul lor, regele Amulius, porunceşte ca copiii să fie abandonaţi pe râul Tibru. Copiii supraveţuiesc, fiind alăpteţi de o lupoaică şi mai apoi crescuţi de o femeie simplă. Ajunşi la maturitate, Romulus şi Remulus se răzbună pe unchiul uzurpador, punând pe tron pe bunicul lor. Drept răsplată primesc locul pe care Romulus va întemeia cetatea Roma. Aceasta are la bază o dublă origine divină şi un fratricid. Acestea sunt legendele care stau la baza formării poporului roman. Cert este că Imperiul Roman a reuşit să cucerească numeroase teritorii, cucerind şi supunând romanizării mare parte din Europa de azi, dar cuceririle nu s-au oprit pe continentul european, continuând în Africa şi chiar în Asia (Armenia, Mesopotamia şi Babilonia). Cucerind mult cultura romană a împrumutat multe lucruri din alte culturi şi de la alte civilizaţii, în special de la civilizaţia greacă care a fost una înfloritoare. Romanii aveau o credinţă politeistă cu o mulţime de zei, inspiraţi din cultura greacă, pentru că în momentul în care au cucerit Grecia, romanii au fost cuceriţi de cultura greacă. Cei mai cunoscuţi au fost Jupiter – zeul tată, Minerva – zeiţa înţelepciunii, Diana – zeiţa lunii şi a vânătorii, Marte – zeul războiului, Neptun – zeul mărilor,Aesculapius – zeul medicinei, Bona Dea – zeiţa ocrotitoare a femeilor şi bineînţeles Venus – zeiţa iubirii. Zeii romani nu aveau statui, ci se credea că ei există in obiectele înconjurătoare. Zeii erau foarte numeroşi, se credea ca fiecare familie are zeul ei. Fiecare zeu acţiona într-un domeniu restrâns şi se presupune că existau peste 30.000 de zei care vegheau asupra bunei stări a Imperiului Roman şi a locuitorilor lui. Veşmântul roman aş putea spune chiar cel naşional era ,,toga”. Aceaste era marcă a magistraţilor şi simbolul distinctiv a demnităţii cetăţeneşti. Aranjarea tgăi era chiar o artă, cei mai înstăriţi având chiar sclav special instruit spre a aranja toga. Sub togă romanii purtau ,,tunica”, un fel de cămaşă fără mâneci şi strânsă pe talie cu ajutorul unei cingători. În epoca imperială toga a fost înlocuită cu ,,lacerna”, îmbrăcăminte mai puţin incomode. Iniţial şi femeile purtau togă, dar mai apoi toga a devenit îmbrăcăminte exclusiv masculină. În epoca clasică femeile purtau ,,stola”, o cămaşă strânsă pe talie cu o cingătoare. Lăţimea stolei era în funcţie de starea socială a femeii.Sub stolă femeile purtau ,,tunica interior” şi un fel de sutien ,,fascia pectorales”. Cultura şi civilizaţia romana a fost una atât de infloritoare şi specială, încât nu a putut fi egalată de-a lungul istoriei, deşi s-a încercat. După părerea mea această cultură este una misteroasă, care merită studiată. Din cultura romană vechii daci au învăţat o mulţime de lucruri folositoare chiar şi azi.
Extinsă de la câteva sate la un imperiu imens, Roma antică a dominat zona mediteraneană. În cida datinilor sale aspre şi a războaielor crude, civilizaţia romană a stabilit un record impresionant de înalte realizări. Romanii credeau că sunt urmaşii lui Aeneas, un troian care a reuşit să scape după distrugerea orasului său, Troia, şi s-a restabilit pe peninsula Iberică, luând cu el trecutul di datinile reprezentate de tatăl său şi viitorul, reprezentat de fiul său. Acest personaj mistic, Aeneas, era fiul lui Anchise şi al Afroditei, zeiţa dragostei, deci avea sânge de semizeu. Ajungând pe teritoriul peninsulei Iberice, Aeneas ia în căsătorie pe fiica lui Latinus, regele ţinutului.
RăspundețiȘtergereMai apoi tot romanii credeau că Roma a fost întemeiată de Romulus. Romulus şi Remulus fiind copiii lui Rhea Silvia şi ai zeului Marte. De frică să nu-i ocupe tronul unchiul lor, regele Amulius, porunceşte ca copiii să fie abandonaţi pe râul Tibru. Copiii supraveţuiesc, fiind alăpteţi de o lupoaică şi mai apoi crescuţi de o femeie simplă. Ajunşi la maturitate, Romulus şi Remulus se răzbună pe unchiul uzurpador, punând pe tron pe bunicul lor. Drept răsplată primesc locul pe care Romulus va întemeia cetatea Roma. Aceasta are la bază o dublă origine divină şi un fratricid.
Acestea sunt legendele care stau la baza formării poporului roman. Cert este că Imperiul Roman a reuşit să cucerească numeroase teritorii, cucerind şi supunând romanizării mare parte din Europa de azi, dar cuceririle nu s-au oprit pe continentul european, continuând în Africa şi chiar în Asia (Armenia, Mesopotamia şi Babilonia). Cucerind mult cultura romană a împrumutat multe lucruri din alte culturi şi de la alte civilizaţii, în special de la civilizaţia greacă care a fost una înfloritoare.
Romanii aveau o credinţă politeistă cu o mulţime de zei, inspiraţi din cultura greacă, pentru că în momentul în care au cucerit Grecia, romanii au fost cuceriţi de cultura greacă. Cei mai cunoscuţi au fost Jupiter – zeul tată, Minerva – zeiţa înţelepciunii, Diana – zeiţa lunii şi a vânătorii, Marte – zeul războiului, Neptun – zeul mărilor,Aesculapius – zeul medicinei, Bona Dea – zeiţa ocrotitoare a femeilor şi bineînţeles Venus – zeiţa iubirii. Zeii romani nu aveau statui, ci se credea că ei există in obiectele înconjurătoare. Zeii erau foarte numeroşi, se credea ca fiecare familie are zeul ei. Fiecare zeu acţiona într-un domeniu restrâns şi se presupune că existau peste 30.000 de zei care vegheau asupra bunei stări a Imperiului Roman şi a locuitorilor lui.
Veşmântul roman aş putea spune chiar cel naşional era ,,toga”. Aceaste era marcă a magistraţilor şi simbolul distinctiv a demnităţii cetăţeneşti. Aranjarea tgăi era chiar o artă, cei mai înstăriţi având chiar sclav special instruit spre a aranja toga. Sub togă romanii purtau ,,tunica”, un fel de cămaşă fără mâneci şi strânsă pe talie cu ajutorul unei cingători. În epoca imperială toga a fost înlocuită cu ,,lacerna”, îmbrăcăminte mai puţin incomode. Iniţial şi femeile purtau togă, dar mai apoi toga a devenit îmbrăcăminte exclusiv masculină. În epoca clasică femeile purtau ,,stola”, o cămaşă strânsă pe talie cu o cingătoare. Lăţimea stolei era în funcţie de starea socială a femeii.Sub stolă femeile purtau ,,tunica interior” şi un fel de sutien ,,fascia pectorales”.
Cultura şi civilizaţia romana a fost una atât de infloritoare şi specială, încât nu a putut fi egalată de-a lungul istoriei, deşi s-a încercat. După părerea mea această cultură este una misteroasă, care merită studiată. Din cultura romană vechii daci au învăţat o mulţime de lucruri folositoare chiar şi azi.